Definita cuvantului sucusiune
SUCUSIÚNE, s. f. (Med.) Metodă de punere în evidență a unei cantități de lichid liber amestecat cu un gaz dintr-un organ cavitar prin clătinarea bolnavului. [Pr.: -si-u-] – Din fr. succusion.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sucusiune
EVECȚIÚNE s. f. inegalitate periodică în mișcarea Lunii, ca urmare a influenței Soarelui. (< fr. évection, lat. evectio) Vezi definitia »
DEȘTEPTĂCIÚNE s. f. Însușirea de a fi deștept (2); inteligență. ♦ (Adesea ir.) Faptă sau vorbă de om deștept. – Deștept + suf. -ăciune. Vezi definitia »
VICISITÚDINE s.f. Succesiune de împrejurări grele; (p. ext.) necaz, nenorocire; suferință. [Cf. fr. vicissitude, lat. vicissitudo < vicis – tur, alternativă]. Vezi definitia »
EXTINCȚIÚNE s. f. v. extincție. Vezi definitia »
SANCȚIÚNE s. f. 1. confirmare a unui act de către o autoritate superioară celei care l-a emis. ◊ aprobare, întărire, consfințire. 2. măsură de constrângere aplicată ca urmare a nerespectării unei obligații asumate; (p. ext.) pedeapsă. (< fr. sanction, lat. sanctio) Vezi definitia »