Definita cuvantului carbon
CARBÓN s. n. Element chimic, metaloid foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. (Hârtie-)carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, întrebuințată în dactilografie, cartografie etc. la scoaterea de copii; indigo, plombagină. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu carbon
TASÓN, tasoane, s. n. Punct de concentrare a materialului lemnos în exploatările forestiere, apropiat de căile de transport. – Et. nec. Vezi definitia »
LIMÓN s. n. rocă sedimentară detritică, cu consistență între nisip și argilă. (< fr. limon) Vezi definitia »
FAZOTRÓN, fazotroane, s. n. (Fiz.) Sincrociclotron. – Din fr., engl. phasotron, germ. Phasotron, rus. fazotron. Vezi definitia »
CICLOTRÓN s.n. Aparat care servește la accelerarea particulelor elementare folosite în reacții nucleare, în care aceste particule descriu traiectorii eliptice într-un câmp magnetic și un câmp electric alternativ. ♦ accelerator de particule atomice grele, prin imprimarea unei mișcări rapide de rotație. [Pl. -oane. / < fr. cyclotron]. Vezi definitia »
NEWTON s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru forță, egală cu forța care, aplicată unei mase de un kilogram, îi imprimă o accelerație de un metru pe secundă la pătrat. [Pron. niú-ton. / < fr. newton, cf. Newton – fizician și astronom englez]. Vezi definitia »