BUTÁRGĂ s. f. mâncare din icre de chefal presate, sărate și uscate sau afumate. (< fr. boutargue) Vezi definitia »

TRAHEOBRONȘÍTĂ s.f. Afecțiune a căilor respiratorii care interesează traheea și bronhiile, manifestată prin tuse, cu sau fără expectorație. [< fr. trachéobronchite]. Vezi definitia »

a fi plecat la vâjâială expr. (intl.) 1. a ieși la plimbare. 2. a umbla după femei, a ieși la agățat. 3. a chefui, a petrece. 4. a ieși la furat. Vezi definitia »

HEMICRIPTOFÍTĂ adj., s. f. (plantă perenă) la care organele vegetative rămân în timpul iernii pe, sau în pământ. (< fr. hémicryptophyte) Vezi definitia »

SÚRLĂ, surle, s. f. 1. Instrument muzical popular de suflat, în formă de fluier, cu mai multe orificii și cu ancie dublă, întrebuințat în trecut mai ales în armată. ◊ Loc. adv. Cu surle = cu zgomot mare, cu scandal. 2. (Reg.) Râtul porcului; p. ext. porc. 3. Colibă (în câmp), de obicei improvizată, de formă conică, construită din pari de lemn și acoperită cu stuf, paie, fân sau coceni. – Din scr. surla, bg. zurla. Vezi definitia »