Definita cuvantului suficient
SUFICIÉNT, -Ă, suficienți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ între „insuficient” și „bine”, cu care se notează uneori probele la examene. 2. (Despre oameni) Care are o părere foarte bună și nejustificată despre sine; plin de sine, înfumurat, îngâmfat, vanitos. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. sufficiens, -ntis. Cf. it. sufficiente.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu suficient
VITRIFIÁNT, -Ă adj., s. n. (material) folosit în construcții pentru a asigura structura de bază a maselor sticloase, amorfe. (< fr. vitrifiant) Vezi definitia »
PARTÁNT s.m. (Franțuzism) Care pleacă. [< fr. partant]. Vezi definitia »
SECTÁNT, -Ă, sectanți, -te s. m. și f. Adept al unei secte religioase. ♦ (Adjectival) De sectă, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. – Din lat. sectans, -ntis. Cf. sectă. Vezi definitia »
POSTULÁNT, -Ă s. m. f. cel care solicită un post, o slujbă etc. (< fr. postulant) Vezi definitia »
MENAJAMÉNT, menajamente, s. n. (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.); menajare. – Din fr. ménagement. Vezi definitia »