Definita cuvantului suficiență
SUFICIÉNȚĂ, suficiențe, s. f. 1. (Rar) Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Încredere, mulțumire de sine exagerată; vanitate. [Pr.: -ci-en-] – Din it. sufficienza.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu suficiență
păstrăgúșă s.f. (reg.) gușă neobișnuit de mare. Vezi definitia »
CONDÚCTĂ s.f. 1. Țeavă, instalație pentru transportul fluidelor. ♦ (Sub forma conduct) Formație anatomică în formă de canal. 2. Fir, cablu metalic folosit la transportul și la distribuția energiei electrice. [Var. conduct s.n. / cf. lat. conductum, germ. Kondukt]. Vezi definitia »
bilaiseală, s. f. sg. (intl.) înșelătorie care constă în a-i cere unui vînzător restul la o bancnotă arătată, dar nu și înmânată acestuia. Vezi definitia »
MICROANTÉNĂ s. f. antenă (2) de dimensiuni reduse. (< micro1- + antenă) Vezi definitia »
pietruiálă s.f. (reg.) parte de zidărie care alcătuiește temelia casei și pe care se pun tălpile. Vezi definitia »