Definita cuvantului suficiență
SUFICIÉNȚĂ, suficiențe, s. f. 1. (Rar) Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Încredere, mulțumire de sine exagerată; vanitate. [Pr.: -ci-en-] – Din it. sufficienza.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu suficiență
ANAFÁZĂ s.f. (Biol.) A treia fază a diviziunii celulare prin mitoză. [< fr. anaphase]. Vezi definitia »
DISAMÁRĂ s. f. fruct uscat indehiscent, din două samare unite. (< fr. disamare) Vezi definitia »
SUFLÁNTĂ, suflante, s. f. Compresor de aer sau de alte gaze debitate în cantități mari, folosit în siderurgie la alimentarea furnalelor înalte și a convertizoarelor. – Din fr. soufflante. Vezi definitia »
PRIMENEÁLĂ, primeneli, s. f. 1. Schimbare a rufăriei, a lenjeriei murdare cu alta curată. 2. (La pl.; concr.) Rufe, albituri curate, de schimb. 3. Fig. Înviorare, împrospătare. [Pl. și: primenele. – Var.: (reg.) premeneálă s. f.] – Primeni + suf. -eală. Vezi definitia »
AFRICANISTÍCĂ s. f. africanologie. (< germ. Afrikanistik) Vezi definitia »