SUBCONTRARIETÁTE, subcontrarietăți, s. f. (Log.) Raport între judecata particular-afirmativă și cea particular-negativă, caracterizat prin faptul că nu pot fi ambele false, dar pot fi ambele adevărate. [Pr.: -ri-e-] – Sub¹- + contrarietate. Vezi definitia »

CONFÉTE s.f. pl. v. confeti. Vezi definitia »

SATURABILITÁTE s. f. (Chim.; Fiz.) Capacitatea de a fi saturat. – Din fr. saturabilité. Vezi definitia »

COREALITÁTE s. f. Concept estetic și filozofic care implică, în general, ideea simultaneității a două moduri de existență. [Pr.: -re-a-] – Co- + realitate. Vezi definitia »

EXTREMITÁTE s. f. punct final, limită, parte extremă, hotar. ◊ parte terminală a unui organ sau a corpului. (< fr. extrémité, lat. extremitas) Vezi definitia »