AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie în mișcări. ◊ Expr. A-și lua avânt = a se pregăti pentru o săritură; a se avânta. 2. Însuflețire, elan. ◊ Expr. A-i tăia cuiva avântul = a descuraja pe cineva. 3. Dezvoltare însuflețită, progres mare. ◊ Expr. A lua avânt = a se dezvolta rapid. – Postverbal al lui avânta. Vezi definitia »

DECONCERTÁNT, -Ă adj. Care tulbură, deconcertează; tulburător. [< fr. déconcertant]. Vezi definitia »

CAULESCÉNT, -Ă adj. (despre plante) cu tulpină ca o tijă aeriană. (< fr. caulescent) Vezi definitia »

RELEVÁNT, -Ă adj. Care relevă, remarcant. [< fr. relevant]. Vezi definitia »

iadul pe pământ expr. (pop.) situație chinuitoare / greu de suportat. Vezi definitia »