stârmocí, stârmocésc, vb. IV (reg.) 1. a jindui. 2. a aștepta o răsplată, o pomană. 3. a înghiți în sec. Vezi definitia »

cắci conj. – 1. De ce (introduce prop. exclamative sau interogative). – 2. Pentru că, deoarece, fiindcă (introduce prop. explicative). – Mr. cățe, căți, megl. kǫți. Compunere din că și ce, înv. căce. Sensul 1, vechi, corespunde mai curînd sensului primitiv al compunerii, cf. derept ce. În Munt. se pronunță uneori cîci, de unde provine bg. gače „ca și cum”. Vezi definitia »

TÚCI, (2), tuciuri, s. n. 1. Fontă. 2. Ceaun, vas (de fontă). – Din tc. tuç (lit. tunç). Vezi definitia »

otâncí, otâncésc, vb. IV (pop.) a ușura, a da la o parte. Vezi definitia »

LICURÍCI, licurici, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, care are pe ultimele segmente abdominale niște organe care emit lumină fosforescentă (Lampyris noctiluca). – Licuri + suf. -ici. Vezi definitia »