CONDAMNÁ vb. tr. 1. a osândi printr-o hotărâre jude-cătorească, a supune unei pedepse. 2. a dezaproba, a dezavua; a blama. 3. a constrânge, a obliga pe cineva la ceva. 4. a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranță de salvare. 5. a închide definitiv, a bloca (o fereastră, o ușă etc.). (< fr. condamner) Vezi definitia »

CONSEMNÁ, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc.; p. gener. A înregistra, a însemna, a nota. 2. A depune bani spre păstrare și fructificare la o organizație de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, securitate etc. – Con¹ + semna (după fr. consigner). Vezi definitia »

OXIGENÁ vb. I. refl. 1. (despre substanțe chimice) a se combina cu oxigenul. 2. (despre sânge) a se încărca cu oxigen. 3. a albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. II. tr., refl. a(-și) decolora (părul) cu apă oxigenată. (< fr. oxygéner) Vezi definitia »

AMBIȚIONÁ, ambiționez, vb. I. Tranz. A deștepta în cineva ambiția. ♦ Refl. A se strădui să realizeze un plan, să întreacă pe cineva, să obțină succese, glorie etc. ♦ Refl. A se încăpățâna. ♦ (Înv.) A râvni. Boierii... începură a ambiționa domnia (NEGRUZZI). [Pr.: -ți-o-] – Fr. ambitionner. Vezi definitia »

CARTONÁ vb. I. tr. A lega (o carte, un caiet etc.) în coperte de carton sau (p. ext.) de pânză, de piele etc. [< fr. cartonner]. Vezi definitia »