DÚNGĂ, dungi, s. f. 1. Linie vizibilă pe un fond de altă culoare. ♦ Fâșie, dâră. ♦ Cută, încrețitură, zbârcitură a pielii (de pe obraz). 2. Muchie a unui lemn cioplit. ♦ Dunga pantalonului = muchie făcută cu fierul de călcat în lungul pantalonului, în față și în spate. 3. Margine a unor obiecte sau a unor construcții. ♦ Spec. Marginea neascuțită a unor instrumente tăioase. 4. Parte laterală a unui lucru; latură, coastă. ◊ Loc. adv. În dungă = dintr-o parte, într-o parte. ◊ Expr. (Fam.) A fi într-o dungă = a fi nebun, țicnit. A trage clopotul într-o dungă = a trage clopotul izbind limba de o singură parte a lui (pentru a vesti un deces, o alarmă etc.) – Din sl. donga. Vezi definitia »

ANTOFITÓZĂ s.f. Boală a plantelor provocată de unele plante parazite. [< fr. anthophytose]. Vezi definitia »

VIBRÍSĂ s. f. (Anat.) Părul din nările omului. ♦ Mustăți (la unele mamifere). – Var. (după alte surse) vibriză. – Din fr. vibrisse, lat. vibrissae. Vezi definitia »

PRELATÚRĂ, prelaturi, s. f. Demnitate de prelat. – Din fr. prélature. Vezi definitia »

PSEUDOMEMBRÁNĂ, pseudomembrane, s. f. Membrană formată pe amigdale, pe cerul gurii și în nas, în unele boli ca anghina difterică, laringită etc. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudo-membrane. Vezi definitia »