PROVIZÓRIU, -IE I. adj. temporar, vremelnic. ◊ nedefinitiv. II. adv. deocamdată. (< lat. provisorius, fr. provisoire) Vezi definitia »

CALCIU (‹ fr. {i}; {s} lat. calc- „var”) s. n. Element chimic (Ca; nr. at. 20, m. at. 40,08, p. t. 842-848ºC; p. f. 1.439ºC), metal alb-argintiu, moale, din familia metalelor alcalino-pămîntoase. Se găsește în natură numai sub formă de combinații (calcar, gips etc.). Se prepară prin electroliza unui amestec de clorură de calciu anhidră și fluorură de calciu. În combinații funcționează în starea de valență. 2. Face parte din compoziția organismului animal, avînd un rol plastic în formarea țesutului osos. Compușii săi au multiple utilizări în construcție, în industrie etc. și în terapeutică (pentru recalcificare, ca antialergic și sedativ). A fost descoperit (1808) de H. Davy și J.J. Berzelius. Vezi definitia »

spatiu in care se antreneaza Vezi definitia »

PERIODÓNȚIU s. n. țesut care înconjură dintele; parodonțiu moale; parodont, periodont. (< engl. periodontium, germ. Periodontium) Vezi definitia »

OȚELÍU, -ÍE, oțelii, adj. Cu aspect, cu strălucire de oțel; de culoarea oțelului. – Oțel + suf. -iu. Vezi definitia »