Definita cuvantului concatenație
CONCATENÁȚIE, concatenații, s. f. 1. (Lingv.) Înlănțuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic. 2. (Lit.) Înlănțuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă. – Din fr. concaténation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu concatenație
PSIHALGÍE s.f. Varietate de nevralgie în care predomină elementul psihopatic. [Gen. -iei. / < fr. psychalgie, cf. gr. psyche – suflet, algos – durere]. Vezi definitia »
APROXIMÁȚIE, aproximații, s. f. Evaluare aproximativă a unei mărimi, a unei situații. ◊ Loc. adv. Cu aproximație = aproximativ. – Din fr. approximation, lat. approximatio. Vezi definitia »
DIMÍE s. f. Țesătură groasă de lână (albă), folosită la confecționarea hainelor țărănești; aba, pănură. – Din tc. dimi. Vezi definitia »
ENZIMOLOGÍE s. f. Studiul enzimelor și al modului lor de acțiune. – Din germ. Enzymologie, fr. enzymologie. Vezi definitia »
AMNIOSCOPÍE s. f. examen endoscopic al lichidului și al cavității amniotice. (< fr. amnioscopie) Vezi definitia »