ANCOMBRAMÉNT s. n. 1. (rar) afluență de oameni, materiale sau obiecte, care împiedică trecerea; îmbulzeală. 2. (tehn.) spațiu ocupat de un obiect. (< fr. encombrement) Vezi definitia »

CONCOMITÉNT, -Ă, concomitenți, -te, adj. Care se petrece în același timp (cu altceva); simultan. – Din fr. concomitant. Vezi definitia »

SEMIDEPONÉNT, -Ă, semideponenți, -te, adj. (În sintagma) Verb semideponent = verb activ ca sens care are unele forme ce se conjugă după diateza activă, iar altele după diateza pasivă. – Din fr. semidéponent. Vezi definitia »

REGULAMÉNT, regulamente, s. n. Totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc., reglement. ◊ (Ieșit din uz) Regulament de ordine interioară = regulament prin care se stabilesc, în cadrul un ei organizații socialiste, dispoziții privitoare la disciplina muncii și în general, la raporturile dintre această organizație și angajații săi. ♦ Norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi. ♦ Totalitatea normelor după care se joacă un joc, un sport etc. [Pl. și: (înv.) regulamenturi] – Din it. regulamento. Vezi definitia »

DELIBERÁNT, -Ă, deliberanți, -te, adj. Care deliberează. – Din fr. délibérant. Vezi definitia »