PLUTONÍSM s. n. 1. totalitatea fenomenelor și proceselor geologice legate de formarea magmelor în adâncime și de mișcările acestora. 2. concepție care exagerează rolul căldurii în procesul de formare a rocilor. (< fr. plutonisme) Vezi definitia »

BAROCHÍSM s.n. Tendință artistică care se manifestă prin mișcare, tematică extravagantă, ornamentație excesivă, gustul efectelor teatrale și uluitoare. [Cf. it. barocchismo, fr. baroquisme]. Vezi definitia »

CLASICÍSM s. n. 1. Ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco-latine din cel mai înalt stadiu de dezvoltare a ei, caracterizată prin armonie, puritate, sobrietate etc. 2. Curent în arta si literatura europeană, apărut în sec. XVII în Franța, caracterizat prin imitarea modelelor antice greco-latine, prin interesul pentru aspectul moral, prin urmărirea unui ideal, prin disciplinarea imaginației și a sensibilității, prin ordine, echilibru și claritate. 3. Perioadă din istoria culturii universale sau naționale ale cărei creații reprezintă un maximum de realizare artistică pentru perioada respectivă. – Din fr. classicisme. Vezi definitia »

ANATROPÍSM s. n. curbare a plantelor în direcția factorului de excitație. (< fr. anatropisme) Vezi definitia »

EXOREÍSM s.n. Caracter exoreic. [Pron. -re-ism. / < fr. exoréisme]. Vezi definitia »