Definita cuvantului concomitență
CONCOMITÉNȚĂ, concomitențe, s. f. Simultaneitate a două sau mai multe lucruri; coexistență. – Din fr. concomitance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu concomitență
părțícă, părțéle, și părțíci, s.f. (reg.) 1. părticică. 2. bucată îngustă de teren arabil; parcelă. 3. (înv.) atom. Vezi definitia »
CANDIDÓZĂ s.f. Infecție a pielii și a mucoaselor, datorită unor ciuperci; moniliază (2). [< fr. candidose]. Vezi definitia »
hlíză (hlíze), s. f. – Ogor, țarină, cîmp. Origine necunoscută. În Mold. – Der. hlizi, vb. (a delimita). Vezi definitia »
FURCHÍȚĂ, furchițe, s. f. (Pop., rar) Furcuță (1). – Furcă + suf. -iță. Vezi definitia »
bulughínă (bulughíne), s. f. – (Mold.) Cartof. Damé traduce prin „bulz” sau „pîine rotundă” (Mold.). – Var. bul(u)gheană, buligheană. Probabil de la Bourgogne, prin intermediul mag. borgonya. Vezi definitia »