Definita cuvantului concreționare
CONCREȚIONÁRE s. f. 1. Operație de transformare, printr-un tratament, termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metaloizi etc. într-un corp solid. 2. Formare a concrețiunilor. [Pr.: -ți-o-] – V. concreționa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu concreționare
funíre, funíri, s.f. (înv.) bucată de pământ măsurată cu funia; proprietate. Vezi definitia »
ADEMENÍRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. [Var.: (reg.) adimeníre s. f.] – V. ademeni. Vezi definitia »
POSEDÁRE s.f. Faptul de a poseda; posesiune. ♦ Cunoaștere temeinică. [< poseda]. Vezi definitia »
CONCREȚIONÁRE s. f. 1. Operație de transformare, printr-un tratament, termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metaloizi etc. într-un corp solid. 2. Formare a concrețiunilor. [Pr.: -ți-o-] – V. concreționa. Vezi definitia »
TESTÁRE s.f. Acțiunea de a testa și rezultatul ei. [< testa]. Vezi definitia »