FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător. Vezi definitia »

PROPULSÓR, propulsoare, s. n. Organ de mașină sau aparat care servește la propulsarea unui vehicul. ◊ (Adjectival) Aparat propulsor. – Din fr. propulseur. Vezi definitia »

ambasador, -oare, ambasadori, -oare s. m., s. f. (intl.) 1. complice la un delict 2. proxenet Vezi definitia »

scăișór, scăișóri, s.m. (reg.) 1. scai mic; ghimpe mic. 2. plantă erbacee cu flori mici albe sau verzui și cu fructe care se agață de haine și de lâna oilor; turiță. 3. (la pl.) cornicei (plante). 4. (la pl.) plante erbacee, cu tulpini rigide și ramificate; cu flori albe, violete-purpurii sau galbene, mirositoare, și cu frunze dințate; pejme. 5. puciognă (plantă). 6. sticlete. Vezi definitia »

BOGOR, oraș în Indonezia (Java), la S de Jakarta; 560 mii loc. (1980, cu suburbiile). Nod de comunicații. Ind. textilă și alim. Grădină botanică (1817). Institutul indonezian al cauciucului. Universitate. Fundat în 1745 sub numele de Buitenzorg. Vezi definitia »