ATÓM, atomi, s. m. 1. Cea mai mică parte dintr-un element chimic, care poate exista fie singură, fie în combinație cu particule asemănătoare ale aceluiași element sau ale altui element și care reprezintă un sistem complex, compus dintr-un nucleu încărcat cu electricitate pozitivă și din electroni, care se mișcă în jurul lui. 2. (În concepția materialist-mecanicistă) Corpuscul infinit de mic, indivizibil, considerat a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. [Var.: (înv.) atomă, atome, s. f.] – Fr. atome (lat. lit. atomus). Vezi definitia »

AUTONÓM, -Ă, autonomi, -e, adj. Care se bucură de autonomie. ♦ Care este liber, care nu depinde de nimeni. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonome, lat. autonomus. Vezi definitia »

bonóm (-mă), adj. – Blînd, blajin. Fr. bonhomme. – Der. bonomie, s. f., din fr. bonhomie. Vezi definitia »

ROM², romi, s. m. Țigan. – Din țig. rom „om”. Vezi definitia »

HEMATOCRÓM s. n. pigment roșcat carotenoid din celulele unor alge. (< fr. hématochrome) Vezi definitia »