PREZENTÍSM s. n. Tendință în filozofie care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective și autentice, reducând știința istoriei la o proiectare în trecut a mentalității și năzuințelor prezentului. – Din engl. presentism. Vezi definitia »

PANCALÍSM s.n. Doctrină filozofică care subordonează întreaga realitate categoriei frumosului. [< fr. panacalisme, cf. gr. pas – tot, kalos – frumos]. Vezi definitia »

SACERDOTÍSM s. n. caracter sacerdotal. ◊ (peior.) credință în harul preoțesc sau în importanța preoțimii. (după engl. sacerdotalism) Vezi definitia »

NEOROMANTÍSM s. n. 1. curent în literatura modernă universală de la începutul sec. XX, apărut ca o reacție împotriva naturalismului. 2. tendință artistică modernă care se inspiră din romantism. 3. direcție în filosofie care, păstrând cadrul teoretic al romantismului, anunță existențialismul și neospiritualismul. (< fr. néo-romantisme) Vezi definitia »

PREZENTÍSM s.n. Tendință sau orientare în filozofie care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective și autentice, reducând știința istoriei la o proiectare în trecut a mentalității și năzuințelor prezentului. [< prezent + -ism]. Vezi definitia »