PREDICÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Acțiunea de a predica; propovăduire. 2. (Log.) Atribuire a unei calități sau a unui atribut unui subiect într-o propoziție. ◊ Judecăți de predicație = judecăți care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Gen. -iei. / < fr. prédication]. Vezi definitia »

ATRÍȚIE s.f. v. atrițiune. Vezi definitia »

AUGMENTÁȚIE s. f. augmentare. (< fr. augmentation) Vezi definitia »

VELOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar înalt prin care se obțin tipare de artă asemănătoare cu cele obținute prin fotogravură; autogravură. [Gen. -iei. / cf. fr. velographie]. Vezi definitia »

ciochie, ciochii s. f. (intl.) trădare, vânzare. Vezi definitia »