MONOPRODÚCȚIE, monoproducții, s. f. Specializare îngustă a unei economii naționale care se limitează la o singură ramură economică. – Mono- + producție. Vezi definitia »

INTÉNȚIE s. f. 1. dorință, plan, gând de a întreprinde ceva. 2. (jur.) atitudine psihică a cuiva care-și dă seama de caracterul ilicit al faptei sale. (< fr. intention, lat. intentio) Vezi definitia »

surupénie, surupénii, s.f. (reg.) surpătură de teren; ponorâtură, prăpastie, surupină, surupiște. Vezi definitia »

SUPRAINFÉCȚIE s. f. suprainfecție. (după fr. superinfection) Vezi definitia »

HIEROGAMÍE s. f. împreunare a unui zeu cu o zeiță sau a două principii de sex opus, care figurează într-un mare număr de religii. (< fr. hiérogamie) Vezi definitia »