MISTIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care mistifică. (< fr. mystificateur) Vezi definitia »

ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s. m. Arhiereu. – Arhi- + păstor. Vezi definitia »

ÉFOR, efori, s. m. 1. Membru în consiliul de conducere al unei eforii; epitrop. 2. Nume dat în Sparta antică fiecăruia din cei cinci magistrați cu largi atribuții în politica internă și externă a statului. – Din ngr. éforos. Vezi definitia »

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. zeflemitoáre Vezi definitia »

BRĂȚIȘÓR, brățișoare, s. n. Diminutiv al lui braț. – Braț + suf. -ișor. Vezi definitia »