Definita cuvantului conotativ
CONOTATÍV, -Ă, conotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Suplimentar față de denotația cuvântului; care este rezultat din experiența personală, din context; figurat. ♦ (Despre stil) Care este dominat de conotații. – Din fr. connotatif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conotativ
APERITÍV s. n. gustare (sau băutură) înainte de masă. (< fr. apéritif, lat. aperitivus) Vezi definitia »
OLFACTÍV, -Ă adj. Referitor la miros, de miros; olfactic. [< fr. olfactif, cf. lat. olfactus – miros]. Vezi definitia »
SELECTÍV, -Ă, selectivi, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice) Care are proprietatea de a efectua o alegere între mai multe elemente de același fel. ♦ (Despre radiorecepție; p. ext. despre aparate de radiorecepție) Care are proprietatea de a prinde oscilațiile a căror frecvență este egală cu frecvența pe care este acordat. 2. Care se efectuează prin selecție, care se bazează pe selecție. – Din fr. sélectif. Vezi definitia »
diminutiv+cioara Vezi definitia »
SUBVERSÍV, -Ă, subversivi, -e, adj. Care periclitează, subminează ordinea internă a unui stat; p. ext. care este împotriva ideilor, a valorilor acceptate în general. – Din fr. subversif. Vezi definitia »