SPEOLOGÍE s. f. Știință care are ca obiect explorarea și studiul complex al peșterilor. [Pr.: spe-o-] – Cf. fr. spéléologie. Vezi definitia »

OBRĂZNICÍE, obrăznicii, s. f. Atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviință, insolență, impertinență; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + suf. -ie. Vezi definitia »

AUTOEXCITÁȚIE s.f. Autoexcitare. ♦ Excitație magnetică a unei mașini sau a unui aparat electromagnetic produsă în cursul funcționării de ele însele. [Cf. fr. auto-excitation]. Vezi definitia »

DEMONSTRÁȚIE, demonstrații, s. f. 1. Dovedire, pe bază de argumente și de exemple concrete, a realității unui fapt; demonstrare, argumentare. ♦ Șir de calcule, de raționamente etc. prin care se dovedește adevărul unei teoreme sau conținutul unei formule. 2. Procedeu de adâncire deductivă a adevărului unui enunț. 3. Manifestație publică cu caracter politic-social. 4. Exteriorizare a unui sentiment. ♦ Demonstrație de forță = concentrare și desfășurare a unor forțe militare cu scopul de a intimida. – Din fr. démonstration, lat. demonstratio, (3) după rus. demonstrațiia. Vezi definitia »

OTOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii. (< fr. otologie) Vezi definitia »