Definita cuvantului conotație
CONOTÁȚIE, conotații, s. f. (Lingv.) Sens suplimentar (față de denotație) al unui cuvânt adesea figurat, rezultat din experiența personală, din context. ♦ Semnificație. – Din fr. connotation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conotație
SUBASOCIÁȚIE s. f. subdiviziune a unei asociații vegetale. (< engl. subassociation) Vezi definitia »
ELECTROTOMÍE s. f. secționare a țesuturilor organice cu ajutorul curenților electrici. (< fr. électrotomie) Vezi definitia »
HIPOFOLICULINÍE s.f. Hipofoliculinism. [Gen. -iei. / < fr. hypofolliculinie]. Vezi definitia »
DESPOȚÍE s.f. (Ist.) Formă de guvernământ autocratică în fruntea căreia se află un despot; despotism; țară condusă de un despot. [Gen. -iei. / < despot + -ie]. Vezi definitia »
ONIROMANȚÍE s. f. pretinsă artă de a interpreta visele. (< fr. oniromancie) Vezi definitia »