Definita cuvantului conservator
CONSERVATÓR1, conservatoare, s. n. Instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica, (în trecut) și arta dramatică, și unde se formează compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi. – Din fr. conservatoire, germ. Konservatorium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conservator
LOCOMOTÓR, -OÁRE I. adj. (despre mușchi, organe etc.) care servește pentru locomoție. II. s. n. locomotivă cu motor electric. (< fr. locomoteur) Vezi definitia »
spârcâitór, spârcâitoáre, adj. (reg.) care se spârcâie. Vezi definitia »
NOVATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Înnoitor, primenitor. // s.m. și f. Om cu idei și concepții noi. ♦ (Peior.) Cel care vrea să inoveze cu orice preț. [Cf. fr. novateur, it. novatore, lat. novator]. Vezi definitia »
MONITÓR3, -OÁRE s. m. f. 1. elev mai în vârstă și mai capabil care, în anumite sisteme de învățământ, îl ajută pe învățător în predare și în menținerea ordinii. 2. supraveghetor (în munca expusă radiațiilor ionizate). II. s. n. titlu al anumitor ziare sau publicații periodice. (< fr. moniteur, lat. monitor) Vezi definitia »
RAMBLEIATÓR s.m. Lucrător minier care execută lucrări de rambleiere. [Pron. -ble-ia-. / < rambleia + -tor, după fr. remblayeur]. Vezi definitia »