Definita cuvantului conservator
CONSERVATÓR2, -OÁRE, conservatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care păstrează, conservă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală. ◊ Partid conservator (și substantivat, m. pl.) = partid politic cu concepții conservatoare. 3. S. m. și f. Persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecții etc. 4. S. n. (Tehn.; în sintagma) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice și legat printr-o țeavă cu cuva, având rolul de a menține cuva plină cu ulei, independent de oscilațiile temperaturii. – Din fr. conservateur, lat. conservator.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conservator
DEFECATÓR, defecatoare, s. n. Aparat pentru limpezirea lichidelor. – Din fr. défécateur. Vezi definitia »
MIERIÓR, -OÁRĂ, mieriori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui mieriu. Vezi definitia »
CARPOFÓR s. m. 1. bază lărgită a gineceului. 2. pedicel al sporocarpului. ◊ partea sporiferă a ciupercilor superioare. (< fr. carpophore) Vezi definitia »
TRASÓR s.n. 1. Ac de oțel pentru trasarea de linii pe o piesă de metal; trasator. ♦ (Poligr.) Unealtă alcătuită dintr-o lamă neascuțită de oțel, folosită în legătorie pentru trasarea de linii aurite, pentru presarea marginilor scoarțelor etc. 2. Proiectil învelit într-un material fosforic care-l face să aibă traiectoria luminoasă. 3. (Fiz.) Izotop radioactiv al unui element stabil care, introdus împreună cu elementul respectiv într-un sistem oarecare, permite să se urmărească drumul parcurs de acel element în sistem. 4. Trasor de rută (sau de drum) = aparat pentru trasarea automată a drumului unei nave pe hartă. [Cf. fr. traceur]. Vezi definitia »
ALBITÓR, -OÁRE, albitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează într-o albitorie. – Din albi + suf. -tor. Vezi definitia »