Definita cuvantului consoană
CONSOÁNĂ, consoane, s. f. Sunet al vorbirii format din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea (urmată de deschidere bruscă) sau prin strâmtoarea acestuia; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. – Din fr. consonne, lat. consona.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu consoană
supracomándă, supracoménzi, s.f. (înv.) comandă supremă (în armată). Vezi definitia »
ráhilă, ráhile, s.f. (înv.) rozătoare de hrean. Vezi definitia »
sfáșcă (-ște), s. f. – Femeie care ajută mireasa în organizarea nunții. Rut. svaška (Tiktin). În Bucov. Vezi definitia »
BÓRTĂ, borte, s. f. (Reg.) Gaură; scorbură; groapă; vizuină. – Din ucr. bort. Vezi definitia »
AUTOSCÁRĂ, autoscări, s. f. Autovehicul prevăzut cu o scară pentru înălțimi mari. [Pr.: a-u-] – Auto2 + scară. Vezi definitia »