prant, pránturi, s.n. (reg.) 1. scândură groasă lungă de un stânjen. 2. (la pl.) muguri uscați. Vezi definitia »

REIONÁNT, -Ă adj. (arhit.) radiant. ♦ stil ~ = variantă a arhitecturii gotice creată în sec. XIII, prin numeroase motive ornamentale cu imense rozase polilobate și radiante; capelă ~ă = capelă care se deschide spre ambulatoriu. (< fr. rayonnant) Vezi definitia »

ABRACADABRÁNT, -Ă, abracadabranți, -te, adj. (Rar) Cu totul neobișnuit; ciudat, bizar; surprinzător, extraordinar. – Fr. abracadabrant. Vezi definitia »

TERMOLUMINISCÉNT, -Ă adj. v. termoluminescent. Vezi definitia »

ANTIDETONÁNT s. n. Substanță care, amestecată cu benzină, micșorează viteza de propagare a arderii în masa unui amestec carburant. – Fr. antidétonant. Vezi definitia »