INTERCONDIȚIONÁRE s.f. Interdependență. [Pron. -ți-o-. / < inter- + condiționare]. Vezi definitia »

ȘTRECUÍRE, ștrecuiri, s. f. Acțiunea de a ștrecui și rezultatul ei; ștrecuit. – ștrecui. Vezi definitia »

CULMINÁRE, culminări, s. f. Acțiunea de a culmina și rezultatul ei. – V. culmina. Vezi definitia »

ÎNDREPTÁRE, îndreptări, s. f. Acțiunea de a (se) îndrepta și rezultatul ei; corectare, corectiv. ♦ (Înv. și pop.) Dreptate, îndreptățire. ♦ (Înv.; la pl.) Act justificativ, document oficial. – V. îndrepta. Vezi definitia »

JUXTAPÚNERE s.f. Acțiunea de a juxtapune; alăturare; juxtapoziție. ♦ Alăturare a două propoziții fără a le lega printr-o conjuncție; parataxă. [< juxtapune]. Vezi definitia »