DEFICIÉNT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient. Vezi definitia »

EXPERIMÉNT s.n. 1. Experiență (2) [DEX ´98, DN]. 2. (În artă, literatură) Folosirea cu caracter experimental a unor modalități și tehnici noi. [< lat. experimentum, cf. germ. Experiment]. Vezi definitia »

PROGREDIÉNT, -Ă adj. progresiv. ◊ (despre evoluția unor boli psihice) cu dezvoltare continuă, lentă a simptomatologiei. (< germ. Progredient) Vezi definitia »

BUFÁNT, -Ă, bufanți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte sau despre părți ale ei) Înfoiat, larg, cu bufă. – Din fr. bouffant. Vezi definitia »

RECIDIVÁNT, -Ă adj. care recidivează. (< fr. récidivant) Vezi definitia »