MANTÁ s.f. 1. Haină lungă care se poartă peste celelalte haine pentru a apăra de frig, de ploaie etc. ♦ Mantă. 2. Îmbrăcăminte de tablă, de material plastic etc. care protejează un sistem tehnic. 3. Membrană care secretă cochilia la moluște; palium (3). [< fr. manteau]. Vezi definitia »

aieptá (-t, -át), vb. – A ademeni, a corupe. Lat. allĕctāre (Hasdeu 583; Candrea, Éléments, 90; Pușcariu 41; Candrea-Dens., 28; REW 355; DAR); cf. it. allettare, fr. allécher. Cuv. rar, necunoscut practic în lit. Vezi definitia »

AÍSTA², adj. dem. m. v. aist. Vezi definitia »

șantá¹ s.f. art. (reg.; la un joc de cărți) șapte de cupă. Vezi definitia »

a da la Maica Precista expr. (intl.) a trimite la închisoare. Vezi definitia »