BUSÓLĂ s. f. 1. instrument dintr-un ac magnetic și un cadran gradat, cu care se determină nordul geomagnetic. ◊ a-și pierde busola = a se zăpăci. 2. (fig.) călăuză, conducător, ghid. (< fr. boussole) Vezi definitia »

TERMOPÍLĂ, termopile, s. f. Pilă termoelectrică. – Din engl. thermopile. Vezi definitia »

BARITÍNĂ (‹ fr.) s. f. (MINER.) Sulfat natural de bariu, de culoare alb-gălbuie, pînă la cenușie, cu luciu sidefos și aspect de agregate granulare sau sub formă stalactitică. Se formează prin procese foarte variate: hidrotermale, de precipitație și diageneză în mîluri de mare adîncă. Se utilizează în ind. chimică, a pielăriei și la săparea sondelor pentru îngreunarea noroiului de foraj; barită. Vezi definitia »

GUTAPÉRCĂ s.f. Substanță asemănătoare cauciucului, care se extrage din unele plante originare din Extremul Orient. [< it. guttaperca, cf. fr. gutta-percha < cuv. malaiez]. Vezi definitia »

HEPTÓDĂ s.f. (Electr.) Tub electronic cu șapte electrozi. [< fr. heptode]. Vezi definitia »