acolisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se acoliséște, imperf. 3 sg. se acoliseá; conj. prez. 3 să se acoliseáscă Vezi definitia »

URGISÍ, urgisesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A provoca cuiva mari neplăceri, nedreptăți, persecuții. 2. Refl. (Înv.) A se mânia, a se înfuria. – Din ngr. orghízome (după urgie). Vezi definitia »

mucles I. s. invar. liniște, tăcere. II. interj. gura!, zât! Vezi definitia »

MOLIPSÍ, molipsesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A (se) îmbolnăvi prin contaminare; a (se) contamina. 2. Fig. A se lăsa influențat de cineva sau a influența pe cineva (în rău). – Din ngr. mólepsa (aor. lui molévo). Vezi definitia »

FIRITISÍ, firitisesc, vb. IV. Tranz. V. hiritisi. Vezi definitia »