otróc, otróci, s.m. (înv.) băiat. Vezi definitia »

BLOC² s.n. Clădire mare, cu mai multe etaje; blochaus. [<germ. Blockhaus]. Vezi definitia »

ȘILBÓC, șilboace, s. n. (Reg.) Sentinelă, planton. ♦ Pază, gardă; locul unde se stă de pază. – Germ. Schildwache. Vezi definitia »

SUPRASTÓC s. n. stoc supranormativ. (după fr. surstock) Vezi definitia »

BUSUIÓC¹ s. n. 1. Plantă erbacee de grădină cu tulpina păroasă, cu flori albe sau trandafirii și cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Brunella vulgaris). 2. (Reg.) Numele unui dans popular și al melodiei după care se execută. [Var.: bosuióc s. n.] – Bg. bosilek, sb. bosiljak. Vezi definitia »