ADDISON [ædisn], Thomas (1793-1860), medic englez. A descris primul insuficiența cronică a glandei corticosuprarenale, boală care-i poartă numele. Vezi definitia »

ISCHIÓN s.n. Unul dintre cele trei oase care formează osul iliac. [Pron. -chi-on. / < fr. ischion, cf. gr. ischion – șold]. Vezi definitia »

CANÓN s.n. 1. (Arte) Regulă care făcea parte dintr-un ansamblu de norme artistice obligatorii într-o anumită epocă; regulă rigidă, obligatorie. ♦ Proporție care există între diferitele părți ale corpului omenesc. 2. Compoziție muzicală polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie. 3. Caracter de literă de 36 de puncte tipografice. [< fr. canon, germ. Kanon < gr. kanon – regulă]. Vezi definitia »

IZOTRÓN s. n. aparat nuclear pentru separarea izotopilor. (< fr. isotron) Vezi definitia »

TEFLÓN s.n. Material plastic obținut prin polimerizare. [< fr. téflon]. Vezi definitia »