MUTÁȚIE, mutații, s. f. 1. Schimbare de domiciliu sau de sediu; îndeplinire a formelor legale în legătură cu mutarea dintr-o locuință sau dintr-o localitate în altă; viză de mutare. ♦ Înregistrare a unei schimbări intervenite în statutul personal sau de serviciu al unei persoane sau în situația militară a cuiva. 2. Prefacere, transformare, schimbare, modificare (radicală). ♦ Spec. (Biol.) Apariție bruscă a unui caracter genetic nou, care reflectă o modificare ereditară corespunzătoare a materialului ereditar. ♦ Spec. (Fon.) Transformare sistematică a unei serii de sunete în altele. ◊ Mutație consonantică (sau a consoanelor) = transformare a unor consoane oclusive în limbile germanice. 3. (Jur.) Transmitere a unui bun dintr-o proprietate în alta. – Din fr. mutation, lat. mutatio. Vezi definitia »

ANGIOGENÍE s. f. Formarea și dezvoltarea vaselor de sânge. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiogénie. Vezi definitia »

SINARHÍE s.f. Guvernare simultană a mai multor căpetenii care conduc fiecare câte o parte a unui stat. [Gen. -iei. / < fr. synarchie]. Vezi definitia »

TEOMANȚÍE s. f. pretinsă artă de prevestire în care ghicitorul ar fi inspirat de divinitate. (< ngr. theomantia) Vezi definitia »

CONTRAINDICÁȚIE s.f. Situație specială în care administrarea unui medicament sau aplicarea unui tratament devine vătămătoare. [Gen. -iei, var. contraindicațiune s.f. / după fr. contre-indication]. Vezi definitia »