cameníță (cameníțe), s. f. – Sobă. – Var. căminiță. Mag. kemence (DAR). În Trans. Din sl. kamenĭ „piatră”, după Miklosich, Lexicon, 281; este însă evident că avem a face cu un dublet al lui cămin. Vezi definitia »

ORTODIAGRÁMĂ, ortodiagrame, s. f. Traseu desemnat de radiolog pe un ecran fluorescent, care reprezintă proiecția conturului exterior al unui organ intern, determinată cu ajutorul razelor X. [Pr.: -di-a-] – Din fr. orthodiagramme. Vezi definitia »

BOTÍNĂ, botine, s. f. (Reg.) Gheată; cizmuliță. – Fr. bottine. Vezi definitia »

gură-cască s. m., s. f. persoană distrată / uitucă. Vezi definitia »

MENINGÍTĂ, meningite, s. f. Boală (infecțioasă) care constă în inflamarea meningelor și care se manifestă prin dureri de cap, vărsături, înțepenirea cefei, febră. – Din fr. méningite. Vezi definitia »