ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezate pe un schelet de lemn, pentru a susține un strat de material (învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc). – Din astărí (ieșit din uz) + suf. -eală. Vezi definitia »

EGRÉTĂ, egrete, s. f. 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb (Egretta); pasăre care face parte din acest gen. 2. Mănunchi de pene de egretă (1) sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor. 4. (Fiz.; în sintagma) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă. – Din fr. aigrette. Vezi definitia »

CLEȘTÍȚĂ, cleștițe, Unealtă de tipografie cu care se scot literele căzute între rânduri. – Clește + suf. -iță. Vezi definitia »

REVERÉNDĂ s. f. haină prețioasă (catolică) lungă; anteriu. (< lat. réverenda) Vezi definitia »

caplámă s. f., g.-d. art. caplamei; (pl. -) Vezi definitia »