AUTOACUZÁRE s.f. Acțiunea de a se autoacuza. ♦ (Med.) Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. [< autoacuza, cf. fr. auto-accusation]. Vezi definitia »

víntre s. f. – 1. Burtă, stomac. – 2. Diaree. Lat. ventrem (Pușcariu 1899; REW 9205), cf. vegl. viantro, it., prov., fr., cat., port. ventre, sp. vientre. Puțin folosit în literatură, deși are circulație aproape generală în limba populară (ALR, I, 43). – Der. vintriș, adj. (oblic); suvintri, vb. (a tunde lîna oilor de pe burtă); ventrilică, s. f. (ventricea, Veronica officinalis, V. Tournefortii), cf. vrătilică. Vezi definitia »

SUPRATOPÍRE, supratopiri, s. f. (Fiz.) Subrăcire. – Supra- + topire. Vezi definitia »

PSEUDOVALOÁRE s.f. Falsă, pretinsă valoare. [Et. incertă]. Vezi definitia »

CALCIFIÉRE s. f. v. calcificare. Vezi definitia »