pomânzárcă s.f. (pop.) ața sau fâșia de piele cu care se leagă caierul de lână de furca de tors. Vezi definitia »

SUPRACLÁSĂ s.f. (Biol.) Categorie taxonomică superioară clasei și inferioară încrengăturii. [După fr. surclasse]. Vezi definitia »

PROTROMBÍNĂ s.f. Substanță inactivă din sânge, care se transformă în trombină. [< fr. prothrombine]. Vezi definitia »

FITOGENÉZĂ s.f. Evoluția istorică, dezvoltarea autogenetică a plantelor. [Cf. gr. phyton – plantă, genesis – naștere]. Vezi definitia »

NÍȘĂ, nișe, s. f. 1. Adâncitură (dreptunghiulară, în formă de arcadă etc.) anume lăsată într-un zid, în peretele unei sobe, la o mobilă etc., în care de obicei se așază obiecte decorative, obiecte de uz casnic etc.; firidă. 2. Intrând amenajat pe o latură a unei încăperi, care servește ca anexă a unei camere de locuit. 3. Intrând amenajat în peretele unei galerii de mină sau al unui tunel, care servește pentru adăpostirea lucrătorilor în timpul execuției unor lucrări periculoase sau la trecerea trenului, precum și pentru depozitarea unor materiale. ♦ Fiecare dintre adânciturile amenajate în pereții unei ecluze pentru a adăposti canaturile porților când acestea sunt deschise. 4. Construcție specială în formă de dulap sau de cameră, cu pereții de sticlă, legată de un coș de evacuare și folosită în laboratoare pentru lucrul cu substanțe care emană gaze (vătămătoare). 5. (În sintagmă) Nișă de abraziune = formă de relief cu aspect de firidă alungită, formată la baza unei faleze alcătuite din roci rezistente la eroziune, din cauza acțiunii valurilor puternice. 6. (Med.) Ulcerație adâncă până la perforare a unor organe interne (stomac, plămâni etc.). – Din fr. niche. Vezi definitia »