CIOÁRĂ, ciori, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări din familia corbului, cu penajul negru sau cenușiu, cu cioc conic și puternic (Corvus). ◊ Cioară pucioasă = dumbrăveancă (Coracias garrulus). ◊ Expr. Cât (sau ca) cioara în par= foarte puțin, sporadic. (Fam.) Cum (sau ce) ciorile? = (exprimă nemulțumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) dracul? 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș. – Cf. alb. sorrë. Vezi definitia »

CVÁNTĂ s.f. v. cuantă. Vezi definitia »

AGÚDĂ, agude, s. f. (Reg.) Dudă. – Din sl. agoda. Vezi definitia »

DREÁVĂ, dreve, s. f. 1. Fiecare dintre vergelele care trec prin mosoarele alergătoarei pentru urzeală. 2. Instrument în formă de arc cu care plăpumarul bate lână. 3. Chingă de șipci dispuse transversal, care întărește aripa unei mori de vânt. – Din sl. drĕvo. Vezi definitia »

PROTOPREZBÍTERĂ, protoprezbitere, s. f. Protopopeasă. – Protoprezbiter + suf. -ă. Vezi definitia »