PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan. Vezi definitia »

haván (havánuri), s. n. – 1. Mortier, obuzier. – 2. Piuliță, pisălog. Tc. havan (Șeineanu, II, 212), cf. ngr. χαβάνι. Sec. XVIII; sensul 2 în Mold. Vezi definitia »

copán (copáne), s. n. – 1. Pisălog de piuliță. – 2. Pulpă, copan. – Mr. copan, megl. cupan. Bg. kopan (DAR) sau gr. și ngr. ϰάπανον. Vezi definitia »

DIVÁN, divane, s. n. I. Canapea fără spătar, pe care se poate ședea sau dormi. II. 1. (În Imperiul Otoman) Consiliu cu atribuții politice, administrative și juridice, alcătuit din cei mai înalți demnitari; (în țările românești) sfat domnesc. ◊ Divan ad-hoc v. ad-hoc. ♦ Adunare, ședință a divanului (II 1). ♦ Sală, clădire în care se adunau membrii divanului (II 1); sediul divanului; p. gener. loc de adunare și de consfătuire. 2. (Înv.) Judecată, proces. ◊ Expr. (Glumeț) A face (cuiva) divan pe spinare = a bate (pe cineva). III. Culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental. [Pl. și: divánuri] – Din tc. divan. Vezi definitia »

comán, cománi, s.m. (reg.) drac, diavol. Vezi definitia »