TERACÓTĂ, teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). – Din it. terracotta. Vezi definitia »

FRIZÚRĂ s. f. coafură, freză³. (< fr. frisure) Vezi definitia »

șampanie penală expr. (deț.) băutură obținută din amestecul de pastă de dinți, lămâie și zahăr. Vezi definitia »

INTERFERÉNȚĂ s.f. Întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. ♦ Fenomen de suprapunere a efectelor a două (sau mai multe) mișcări vibratorii provenind din surse diferite. [< fr. interférence]. Vezi definitia »

MOLÉTĂ s. f. 1. unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. (< fr. molette, germ. Molette) Vezi definitia »