MINUNÍCĂ, minunici, s. f. (Rar) Diminutiv al lui minune (3). Vezi definitia »

SALATIÉRĂ, salatiere, s. f. Vas de porțelan, faianță, sticlă etc. în care se servește salata. ♦ Serviciu de masă format dintr-un suport (de metal) cu sticluțe pentru untdelemn și oțet și cu solnițe pentru sare și piper. [Pr.: -ti-e] – Din ngr. (pop.) salatiéra sau din salată + suf. -ieră (după fr. saladier). Vezi definitia »

CONJUNCTÚRĂ s.f. Totalitatea condițiilor, a împrejurărilor care influențează asupra unui fenomen sau asupra unei situații; ocazie, situație, stare de lucruri într-un moment dat; concurs de împrejurări. [Cf. fr. conjoncture]. Vezi definitia »

CÓPULĂ s. f. 1. verb copulativ. 2. (log.) cuvânt care face legătura între subiect și predicat. (< fr. copule, lat. copula) Vezi definitia »

-GNÓZĂ Element secund de compunere savantă, cu sensul „cunoaștere”. [Var. -gnozie. / < fr. -gnose, -gnosie, cf. gr. gnosis]. Vezi definitia »