Definita cuvantului crainic
CRÁINIC, -Ă, crainici, -ce, subst. 1. S. m. (Înv.) Persoană care anunța mulțimii poruncile suveranului sau ale autorităților; vestitor. 2. S. m. și f. Persoană care citește informațiile, comunicările, știrile oficiale etc., anunță programul la o stație de radio, de televiziune sau la o manifestație; spicher. 3. S. m. (Reg.) Hăitaș, gonaci (la vânătoare). – Din ucr. krajnik.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu crainic
ironic Vezi definitia »
STEREOSTÁTIC, -Ă, stereostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide. 2. Adj. De stereostatică (l). [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréostatique. Vezi definitia »
TERMOELÉCTRIC, -Ă adj. Referitor la termoelectricitate. ♦ Centrală termoelectrică = termocentrală. [Pron. -mo-e-. / cf. fr. thermo-électrique]. Vezi definitia »
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-o dată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ. Vezi definitia »
ELECTROCALÓRIC, -Ă adj. Referitor la căldura produsă sau absorbită în conductoare prin trecerea curentului electric. [Cf. fr. électro-calorique]. Vezi definitia »