HISTOFIZIOLOGÍE s.f. (Biol.) Disciplină care studiază funcțiile celulei și ale țesuturilor organice. [< fr. histophysiologie]. Vezi definitia »

teologíe (-íi), s. f. – Studiul dogmelor unei religii, doctrină a bisericii. – Var. înv. teologhie și der. Gr. θεολογία (sec. XVII) și modern din fr. théologie. – Der. teolog, s. m., din fr. théologue; teologic, adj., din fr. thélogique; teologal, adj., din fr. théologal. Vezi definitia »

CHIRIARHÍE, chiriarhii, s. f. (Înv.) Demnitatea de chiriarh; conducerea, autoritatea superioară a bisericii. [Pr.: -ri-ar-] – Din ngr. kiriarhía. Vezi definitia »

ONOMATOMANÍE s. f. repetare obsesivă a unuia sau mai multor cuvinte, nume sau cifre. (< fr. onomatomanie) Vezi definitia »

DEMODULÁȚIE, demodulații, s. f. Separare a oscilației de frecvență joasă de unda purtătoare de înaltă frecvență. – Din germ. Démodulation, fr. démodulation. Vezi definitia »