PRELÉCȚIE, prelecții, s. f. (Înv.) Prelegere. – Var. (după alte surse) prelecțiune. – Din lat. praelectio, -onis. Vezi definitia »

TĂRÍE, (rar) tării, s. f. 1. Forță fizică; putere, vigoare. 2. Capacitate de luptă, putere de afirmare, forță morală; fermitate. 3. Autoritate; stăpânire. 4. Soliditate, trăinicie; duritate. ♦ Fig. Valoare, valabilitate. 5. (Înv.; concr.) Fortificație. 6. Moment culminant. 7. Fig. Boltă cerească, firmament; văzduh. ♦ Altitudine, înălțime; (concr.) vârf, pisc. 8. Grad (mare) de concentrație de alcool, de aromă etc. 9. Intensitate auditivă a unui sunet. – Tare + suf. -ie. Vezi definitia »

OFTALMOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică a bolilor de ochi. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmopatie, cf. gr. ophthalmos – ochi, pathos – boală]. Vezi definitia »

RECUZÁȚIE s. f. recuzare. (< fr. récusation, lat. recusatio) Vezi definitia »

GALVANOSTEGÍE s.f. Acoperire pe cale electrolitică a unor obiecte de metal cu un strat subțire dintr-un alt metal. [Gen. -iei. / cf. fr. galvanostégie]. Vezi definitia »