NAZÁL, -Ă I. adj. 1. relativ la nas. ◊ (s. n.) os mic, pereche, în compunerea scheletului nasului. 2. (despre sunetele vorbite, voce) emis pe nas. ◊ (s. f.) consoană nazală. II. s. n. armătură a coifului care apăra nasul. (< fr. nasal) Vezi definitia »

TANTÁL s.n. Element chimic, metal rar, cenușiu, lucios, foarte dur, ductil și maleabil, care se află în unele minerale rare. [Var. tantaliu s.n. / cf. fr. tantale, it. tantalio]. Vezi definitia »

COLATERÁL, -Ă adj. Lăturalnic, subordonat; secundar. ◊ (Jur.) Linie colaterală = legătură de rudenie care unește între ei pe frați și surori și pe descendenții acestora. [< fr. collatéral]. Vezi definitia »

SOLENOIDÁL, -Ă, solenoidali, -e, adj. (Elt.) De solenoid. [Pr.: -no-i-] – Din fr. solénoïdal. Vezi definitia »

MONOCLONÁL, -Ă adj. cu descendență pe cale asexuată din același strămoș. (< fr. monoclonal) Vezi definitia »